Raport final

La acest link se afla raportul revizuit al blogului. Sper ca am introdus toate sursele în cazul definiţiilor, statisticilor, informaţiilor şi datelor oficiale citate unde s-a considerat că am plagiat.


Aspectele cu privire la tema- Internetul, drepturile de autor si piratii, prezentate pe acest blog, le-am concretizat în urmatorul raport.

Dreptul de autor

Cuvântul “drept” derivă din limba latina- "directus”, ceea ce se traduce prin riglă, linie dreaptă. Aşadar, “dreptul” , pentru sau asupra unui obiect, persoană,etc. manifestă o serie de trăsături particulare, ce îşi au originea în definiţia menţionată mai sus. Dreptul de autor este un drept legal care protejează lucrările de creaţie, de a fi reproduse, efectuate sau diseminate fară permisiunea proprietarului dreptului de autor, după cum menţionează Oficiul European pentru Drepturi de Autor, [Oficiul European pentru Drepturi de Autor\European Copyright Office]. Acesta oferă titularului său dreptul exclusiv de a face copii materialului în cauză. Tipurile de lucrări la care se referă dreptul de autor includ: opere literare precum romane, poeme, piese de teatru, jocuri, lucrări de referinţă, ziare/ reviste, programe de computer, baze de date, pagini Web, filme, compoziţii muzicale şi coregrafice, lucrări artistice: desene, fotografii, sculpturi, arhitectură, reclamă, hărţi, desene tehnice, etc. Creatorul original al lucrărilor protejate prin dreptul de autor – şi moştenitorii acestuia – au anumite drepturi fundamentale. Ei deţin dreptul exclusiv de a autoriza terţi să le folosească lucrarea, numai în condiţii asupra cărora s-a convenit, conform. Multe lucrări de creaţie protejate prin dreptul de autor necesită distribuţie largă, comunicare şi investiţii financiare pentru fi cunoscute (spre exemplu publicaţii, înregistrari audio sau filme); de aceea, cel mai frecvent, creatorii îşi vând drepturile de autor altor persoane fizice sau companii, care sunt capabile să comercializeze lucrarea, în schimbul unui beneficiu financiar, conform [ Legislaţiei privind drepturile de autor, http://www.ecopyright.ro/copyright/legislatie.htm, accesat la 16 ianuarie2010]. Aceste drepturi economice, aşa cum prevede legislaţia, au o limita de timp de 50 de ani dupa decesul creatorului, conform tratatelor relevante OMPI (Organizaţia Mondială de Proprietate Intelectuală). Legislaţia naţională poate stabili limite de timp mai lungi. Această limită permite atât creatorilor cât şi moştenitorilor acestora să beneficieze financiar pentru o perioadă de timp rezonabilă. Protecţia dreptului de autor include, de asemenea, drepturi morale ce implică dreptul de a revendica paternitatea asupra unei opere şi dreptul de a se opune modificărilor unei opere ce ar putea leza reputaţia creatorului. Legislaţia menţionează faptul că, în România, prima lege privind drepturile de autor, a intrat în vigoare la 28 iunie 1923, şi se numea “Legea proprietăţii literare şi artistice” aşa cum menţionează Legislaţia privind drepturile de autor). Încălcarea dreptului de autor, presupune în acelaşi timp şi încălcarea drepturilor morale ale individului. Astăzi, din comoditate, lipsa fondului financiar, oamenii aleg să descarce melodii, filme, sau oricare alte programe, direct de pe diferite reţele, să xeroxeze cărţile, în loc să le achiziţioneze din magazine. Astfel, ei se abat de la normele impuse se lege, societate, precum şi de conduita morală.

Pirateria sub semnul individualităţii

Încă din cele mai vechi timpuri, lumea a fost considerată drept o scenă pe care oamenii deveneau actori ce jucau un rol, într-un decor bine stabilit, în faţa unui public. Chiar dacă toţi aceşti termeni sunt caracteristici dramaturgiei, fiecare dintre noi poate să îi folosească pentru a defini lumea în care trăieşte, poate forma cu aceştia o imagine formală a evoluţiei omenirii şi societăţii în care “jucăm” roluri, deoarece jocul este de multe ori motivaţia acţiunilor noastre. Cum arată spectacolul vieţii fiecăruia..? Aceasta depinde doar de noi, actorii. Jucăm roluri în faţa noastră, în faţa celor din jur, purtăm măşti, şi în acelaşi timp atribuim măşti obiectelor pe care în diferite moduri ni le însuşim.

Pirateria constă în copierea sau distribuirea ilegală şi neautorizată de jocuri, filme, programe, fie on-line, fie în lumea fizică. Pirateria este, în general, o infracţiune penală care se pedepseşte prin amenzi şi închisoare, iar cei implicaţi în aceasta pot fi pasibili de plata unor daune civile substanţiale pentru încălcarea drepturilor de autor sau a mărcilor comerciale. Când piratăm, ne ascundem sub masca propriei persoane, precum şi sub cea a informaţiei sau a obiectului pe care îl piratăm.
Romania este una dintre ţările unde încălcarea drepturilor de autor şi furtul de proprietate intelectuală, în special în domeniul software, se întâlneşte într-o proporţie foarte mare. La noi, amploarea pirateriei este susţinută, în principal, de preţul foarte mare al produselor originale, comparativ cu puterea de cumparare a populaţiei. Astfel, fie ca este vorba de parfumuri, îmbrăcăminte, medicamente, muzică sau programe software, produsele contrafăcute sunt încă cumpărate pe criteriul preţului, cel mai adesea fără să conteze calitatea.
Din păcate, contrafacerea şi pirateria atrag tot mai mulţi tineri cu abilităţi creative, care îşi irosesc talentul în activităţi legate de crima organizată. De aceea, respectul faţă de proprietatea intelectuală şi drepturile de autor trebuie să devină parte a culturii noii generaţii.
Consider că este necesar ca acţiunile legale de combatere a pirateriei să cuprindă activităţi complete de informare, să fie susţinute şi de ample campanii, şi nu în ultimul rând, să se asigure un nivel minim de educaţie în rândul tinerilor.